Turn de aparare

Turn de aparare (donjon, secolul XIV)

Istoria medievala se concretizeaza la Ciacova în primul rând prin existenta unui turn feudal, cunoscut de populatia locala sub denumirea de "Cula", ce se gaseşte în apropierea statiei CFR Ciacova, pe malul Timişului Mort.

Elemente de arhitectura

Înca de la prima privire, turnul se impune prin masivitatea constructiei, având zidaria executata din caramida arsa, aşezata în straturi orizontale şi prinsa cu mortar de buna calitate.

Baza turnului are un plan patrat, uşor dreptunghiular, cu dimensiunile de 10,5 x 9,8 m; înaltimea totala, la care se include şi înaltimea crenelurilor, este de 23,7 m.

Elevatia turnului este compusa dintr-un parter, trei etaje şi la partea superioara o platforma de aparare.

Parterul este acoperit cu o bolta cilindrica transversala, descarcarea împingerilor laterale exercitându-se în masivitatea peretilor, ce la parter ating grosimea impresionanta de 2,7 m. La jumatatea parterului, pe latura S-E, se deschide o nişa cu intrarea terminata în arc semicircular, din care începe o scara sapata în grosimea peretelui, ce urca şerpuind pâna sus la platforma de aparare. Aceasta scara are în punctul de pornire o deschidere de 1,2 m, îngustându-se treptat, aşa ca în vârful turnului nu mai are decât o largime de 0,75 m. Pe aceeaşi latura, la baza peretelui, se deschide o alta nişa, ceva mai strâmta, din care nişte scari coboara la un canal subteran, tot din caramida, dar care în prezent este surpat şi deci impracticabil.

Deasupra parterului urmeaza trei etaje, toate cu aspect de locuinta, iar sus de tot, terminatia zidurilor crenelata înconjoara platforma de aparare. Toate etajele au tavane executate din grinzi groase de lemn, prinse transversal în pereti, peste care se îmbina blani de stejar.

Pe masura ce urca în înaltime, zidurile scad în grosime; de la 2,7 m cât au la parter, sus, la platforma de aparare, nu mai au decât 1,1 m.

Crenelurile au înaltimea de 1,2 m, grosimea de 0,95 m, distanta între ele e de 1 m; doar cel din coltul de N este mai mare întinzându-se pe ambele laturi corespunzatoare.

Aspectul exterior este sever şi cu accente pronuntate de monumentalitate şi verticalism. Deschiderile sunt putine şi amplasate în majoritate la etajele superioare, contribuind la uşurarea maselor de zidarie pe care trebuie sa le suporte etajele inferioare şi mai ales parterul. Toate ferestrele au aspect de metereze, îngustate şi alungite, unele dreptunghiulare, iar cele mai multe terminate în arc semicircular.

Fatadele de N-V, S-V şi S-E au spre colturi, în locuri unde pericolul degradarii era mai mare, câte un contrafort. Contraforturile sunt joase, cu trei retrageri succesive, mergând pâna la 8 m de la nivelul solului. De aici ele se continua pâna sus, la platforma de aparre într-un fel de rezalit structiv de 20-25 cm. La baza grosimea contraforturilor este de 1,5 m.

Pe latura S-E se gaseşte un al treilea contrafort, plasat mai mult spre coltul de S al turnului, dar care are doar 0,95 m grosime şi merge doar pâna la ultima retragere. Rolul sau structiv este bine determinat: în dreptul lui, în interior, la jumatatea parterului, începe scara sapata în zid; tot acolo începe şi scara ce duce la canalul subteran; aceste scobituri în zid au slabit mult rezistenta şi se impunea neaparat întarirea constructiei în acel punct printr-un element arhitectonic de sustinere din afara. Pe latura N-V partile inferioare ale contraforturilor sunt complet surpate, ruptura putând fi mai bine observata la cel din coltul de nord.


Fatada de sus-vest	Planul parterului	Dispozitia crenelurilor pe platforma de aparare

Istoric

Din cele vazute pâna acum, avem imaginea unui monument de arhitectura echilibrat, ridicat şi amenajat atât în scopuri de aparare, cât şi pentru locuire. Suntem îndreptatiti sa ne întrebam cum şi de cine a fost ridicata o asemenea constructie, precum şi daca ea a fost construita izolat sau în legatura cu un sistem mai amplu de fortificatii ? Atât analiza morfologica, cât şi informatiile documentare pledeaza pentru datarea turnului din Ciacova cu mult înainte de ocupatia turceasca din 1551.

Ca structura el se aseamana cu donjonul din Cheresig, cu donjonul seniorial din cetatea taraneasca de la Câlnic, cu donjonul de al Vârşet etc. Toate aceste monumente dateaza din a doua jumatate a secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea şi se gasesc la confluenta dintre stilul romanic şi cel gotic.

Prima mentiune despre o fortificatie - o cetate sau un castel - la Ciacova dateaza din deceniul al III-lea al secolului al XIV-lea, pe care documentul o desemneaza"castrum Chaak", ca facând parte din proprietatile nobilului maghiar cu acelaşi nume, atotputernic în împrejurimi. Acel "castrum Chaak" era deci o fortificatie senioriala, formata dintr-un turn locuinta, cunoscut în literatura de specialitate sub numele de "donjon", care era fortificatia cea mai puternica, ultimul loc de refugiu în caz de primejdie.

Fara îndoiala ca acest turn a fost înconjurat de o incinta de fortificatii ceva mai larga, poate din zid de piatra sau caramida, poate dintr-un sistem de aparare compus din sant cu palisada de lemn şi pamânt, dar din pacate aceste fortificatii nu se mai vad azi, fiind distruse la 1701, iar stabilirea întinderilor fiind foarte vaga şi aproximativa, atât timp cât nu se întreprind câteva sondaje arheologice ce le-ar putea localiza şi lamuri.

Apararea turnului era uşurata şi de existenta unui brat mort al Timişului în apropiere, pe care aparatorii turnului au ştiut sa-l foloseasca pentru întarirea sistemului de aparare, construind la mijlocul secolului al XV-lea, când incursiunile turcilor au devenit tot mai amenintatoare, un adevarat sistem de diguri.

Existenta unei fortificatii la Ciacova trebuia pusa deci înaintea deceniului al II-lea din secolul al XV-lea, când ea e amintita pentru prima oara, dar în orice caz dupa marea invazie tataro-mongola din 1241-1242, deoarece aceasta a maturat toate fortificatiile din Ungaria şi Transilvania.

Ea simbolizeaza în primul rând puterea feudalilor din familia "Chaak" dau "Chaag" cum îi numesc documentele, dar în cazuri de restrişte servea şi ca loc de refugiu pentru întreaga populatie din jur, care a dat principala mâna de lucru pentru ridicarea ei şi care lucra pentru întretinerea ei.

Pentru constrirea turnului din Ciacova se propune ca datare sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. Afirmatia aceasta e bazata pe urmatoarele argumente: turnul are în structura sa atât elemente romanice cât şi elemente gotice; elementele romanice sunt urmatoarele: arcurile semicirculare ale ferestrelor, evazarea ferestrelor spre interior, bolta cilindrica a parterului, apoi aspectul general de donjon feudal, asemanator cu cel de la Cheresig, de lânga Oradea, construit tot din caramida, dar de plan hexagonal. Acesta a fost datat de prof. V. Vataşeanu în al treilea sfert al secolului al XIII-lea. Comparativ cu donjonul de la Cheresig, cel de la Ciacova apare ceva mai evoluat prezentând şi contraforturi cu retragere, element arhitectonic propriu stilului gotic având numeroase analogii în Ungaria şi Transilvania.

Toate aceste considerente de ordin stilistic ne fac sa credem ca turnul din Ciacova apartine perioadei de tranzitie de la romanic la gotic.

Pentru plasarea turnului medieval din Ciacova la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul celui de al XIV-lea, pe lânga aceste concluzii stilistice se adauga şi un argument social politic de ordin general, dar nu de minima importanta. Ultimii regi arpadieni ce-i urmeaza la tronul Ungariei lui Bela al IV-lea (1235-1270), Ştefan al V-lea (1270-1272), Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290) şi Andrei al III-lea (1290-1301), au fost regi slabi care deşi au încercat n-au reuşit sa stavileasca anarhia feudala, ce a luat amploare în special în regiunile de margine ale regatului, însotita de accentuarea procesului de aservire a taranimii libere.

Marii magnati şi-au ridicat puternice fortificatii pe domeniile lor, îndreptate atât împotriva unui atac extern, având de acum şi experienta invaziei tatare, cât şi împotriva taranimii asuprite. Uneori aceste fortificatii senioriale erau îndreptate chiar împotriva autoritatii regale sau împotriva altor feudali, pentru ca la acea data rivalitatile erau deosebit de frecvente şi sângeroase. Haosul acesta culmineaza la 1301 - când prin moartea lui Andrei al III-lea se stinge dinastia arpadiana - cu un adevarat "interregnum", stare reglementata de abia la 1308 prin aducerea unei dinastii straine din Italia meridionala, în persoana lui Carol Robert. Noul rege, bazat pe ajutorul micii nobilimi, pe oraşe şi pe clerul catolic, a îngradit tendintele centrifugale ale marilor seniori în vederea întaririi autoritatii centrale, suspendând o seama de privilegii senioriale între care şi acela prin care marii magnati ai regatului aveau dreptul sa-şi construiasca pe domeniile lor cetati şi locuinte fortificate.

Deci este greu de presupus ridicarea unei fortificatii nobiliare la Ciacova dupa 1308, mai ales ca prima reşedinta a noului rege a fost la Timişoara, doar la 30 km de Ciacova.

Fortificatia de la Ciacova a fost asediata şi cucerita de turci în septembrie 1551. Nu poate fi însa admisa teoria potrivit careia tradarea populatiei sârbeşti din Ciacova - care urându-l pe feudalul maghiar a vândut turcilor secretele apararii - ar fi putut influenta într-un fel sau altul soarta cetatii. Faptul în sine nu e exclus, dar cauzele care au determinat ocuparea Ciacovei sunt cu totul altele: prabuşirea regatului feudal maghiar dupa dezastrul de la Mohacs din 1526, ocuparea treptata în anii urmatori a tuturor fortificatiilor ce aparau caile de acces dinspre câmpia Dunarii şi Panonia spre centrul Banatului, au adus cetatea Ciacovei, ultimul bastion înainte de Timişoara, într-o situatie mai mult decât critica. Garnizoanei cetatii, compusa mai ales din mercenari italieni, spanioli şi germani, al caror moral era zdruncinat de raidurile spahiilor din anii precedenti, acum, la 1551 i s-a taiat orice posibilitate de aprovizionare din exterior. Încercarea de rezistenta în fata unor forte turceşti mult superioare ca numar, ca dotare tehnica militara şi ca experienta de razboi, ramâne temerara, dar zadarnica. Fortificatia de la Ciacova este cucerita prin asalt la 18 septembrie 1551, iar în anul urmator întreg Banatul Timişoarei este transformat în paşalâc turcesc.

În cadrul acestuia, Ciacova împreuna cu teritoriile din jur forma unul din sangiacuri, condus de sangiac-bei, ce-şi avea instalate la Ciacova o garnizoana cu nucleul în vechea fortificatie. Turcii refac turnul placând peste tot sparturile produse în timpul asediului, placaje observabile înainte de restaurarea din anii 1962-1963. Tot din timpul ocupatiei turceşti ni se par a fi şi cele doua deschideri dreptunghiulare din partile inferioare ale laturilor N-V şi S-E şi tot de atunci alte doua ferestre mai mari, dreptunghiulare, plasate în parter pe latura N-V, astazi astupate. Noile deschideri erau adaptate pentru artileria timpului.

Pacea de la Carlovitz din 1699, încheiata în favoarea austriecilor învingatori, prevedea pentru turci distrugerea tuturor fortificatiilor din Banat. În 1701 a fost distrusa şi fortificatia de la Ciacova, cu exceptia turnului. N. Corneanu afirma ca: "Pe contele Oettingen (comandant austriac însarcinat cu supravegherea darâmarii cetatilor din Banat) nu l-a rabdat inima sa-l distruga". Th. N. Tripcea crede ca soliditatea şi rezistenta lui i-ar fi determinat pe austrieci sa renunte. Credem ca realitate e alta: din moment ce în vara şi toamna lui 1701 s-a darâmat incinta exterioara de fortificatii, rolul militar al turnului cadea de la sine.

Dupa alungarea turcilor din Banat, în urma razboiului austro-turc din 1716-1718, turnul din Ciacova a ieşit din sfera de preocupari a armatei austriece mentinându-se în forma sa initiala, cu micile transformari din timpul ocupatiei turceşti.

În anii 1962-1963 sunt întreprinse lucrari de consolidare la turn. Se refac crenelurile şi acoperişul platformei de aparare, se placheaza toate partile rupte din fatade cu caramida comandata special, asemanatoare cu cea originala, prinsa însa cu ciment. De remarcat faptul îmbucurator ca restauratorii nu au intervenit cu nimic în structura vechiului monument, multumindu-se doar cu lucrarile de consolidare amintite.

Se impun însa unele sondaje arheologice în jurul turnului, pentru a stabili aria exacta a incintei de fortificatie, lucru ce ar putea aduce contributii serioase la elucidarea unor probleme incerte înca în evolutia unuia din cele mai vechi monumente de arhitectura militara din Banat.